Antonio Vivaldi Concerto in G „Alla Rustica,” RV151

Prima Parte Presto

Partea a Doua Adagio

Partea a Treia Allegro

https://i0.wp.com/z.about.com/d/musiced/1/0/Z/vivialdi.jpg

pagina-1pagina-2pagina-3

Anunțuri

Giuseppe Verdi – Aida

Aida este o operă compusă pe muzică de Giuseppe Verdi, bazată pe un libret scris de Antonio Ghislanzoni.

Verdi Giuseppe.jpg

Opera „Aida” a fost compusă pentru inaugurarea primului teatru muzical de la Cairo şi pentru sărbătorile legate de încheierea lucrărilor la Canalul Suez. Deşi are acest caracter ocazional, lucrarea constituie o adevărată cotitură în creaţia lui Verdi. Prin înfruntarea caracterelor, forţa pasiunii şi expresivitatea muzicii, „Aida” este o autentică dramă romantică. Această operă reprezintă nu numai una din cele mai importante lucrări ale lui Verdi, ci şi o culme a genului de operă în general. După premiera de la Cairo, adevăratul triumf, care lansează lucrarea în lumea operei, este premiera italiană. Premiera operei a avut loc la Teatrul de Operă din Cairo în data de 24 decembrie 1871.

VerdiAida.jpg

ACTUL I

Marele preot Ramfis îi aduce la cunoştinţă tânărului comandant Radames că etiopienii s-au răsculat din nou şi au năvălit pe pământul Egiptului. Marele preot va face cunoscută regelui voinţa zeitei Isis, care va desemna pe conducătorul suprem al armatelor egiptene pentru alungarea năvălitorilor. Rămas singur, Radames doreşte a fi el alesul. Ambiţia lui de glorie militară se împlineşte cu speranţa de a putea cere, în caz de victorie, libertatea Aidei – o sclavă etiopiană din suita fiicei faraonului – pe care o iubeşte în taină. Apare Amneris, fiica faraonului, care-l iubeşte cu pasiune pe Radames, fără ca acesta să-i împărtăşească sentimentele. În curtea interioară a palatului îşi face apariţia Aida, tristă şi îngândurată. Si ea îl iubeşte pe Radames, dar în acelaşi timp gândurile i se îndreaptă spre patria sa scumpă, de unde tatăl ei Amonasro, regele Etiopiei, a pornit revolta împotriva Egiptului. Amneris surprinde privirile pe care le schimbă Radames cu Aida, devenind bănuitoare. Ea promite să o lovească fără milă pe această sclavă dacă se va convinge că este într-adevăr rivala ei. În faţa regelui şi a marilor demnitari este introdus solul, care aduce veşti despre prăpădul provocat de năvălitorii etiopieni porniţi spre Theba. Radames este numit comandant suprem iar Amneris îi înmânează steagul care va trebui să-l însoţească în luptă. Cu toţii îi urează să revină învingător. Aida, rămasă singură, îsi exprimă nemărginita durere, frământându-se între sentimentul de iubire faţă de Radames şi dragostea pentru patrie şi pentru tatăl ei. În disperare, cere zeilor moartea, singura ei salvare. Templul zeului Phtah. Preoţii şi preotesele se roagă pentru victoria armatei egiptene. Din interiorul templului se aude rugăciunea marii preotese. Marele preot Ramfis îi predă lui Radames sabia sfinţită.

VerdiAida1880Paris.jpg

Amneris, înconjurată de curtencele sale, aşteaptă întoarcerea victorioasă a oastei. Pentru a-şi distra stăpâna, un grup de sclave încep un dans vesel. Apariţia Aidei trezeşte gelozia lui Amneris. Provocând-o cu perfidie, o determină pe Aida să-şi mărturisească iubirea pentru Radames. Zdrobită de furia şi ameninţările fiicei faraonului, ea va trebui să-şi urmeze stăpâna la sărbătorirea întoarcerii învingătorilor. În faţa zidurilor cetăţii Theba poporul face o primire entuziasmată armatelor învingătoare. Işi face apariţia şi faraonul, urmaţ de sacerdoţi şi de înalţi demnitari. Radames primeşte din mâna lui Amneris cununa triumfului, iar faraonul îi promite să-i îndeplinească orice dorinţă. În rândurile prizonierilor care sunt aduşi, se află şi Amonasro, pe care Aida îl recunoaşte imediat, dar el îi atrage atenţia, pe ascuns, să nu-l trădeze. Acesta povesteşte că, luptând pentru patria sa, a fost martor la moartea regelui etiopienilor. Acum, învins, imploră mila faraonului faţă de prizonieri. Radames cere faraonului să acorde viaţă şi libertate prizonierilor. Acesta, legat de cuvântul dat, satisface dorinţa lui Radames, dar, sfătuit de marele preot, decide ca Aida şi tatăl ei să fie reţinuţi ca ostateci. Apoi, ca o supremă răsplată, îi oferă lui Radames mâna fiicei sale. Amonasro caută să o încurajeze pe Aida, profund îndurerată de cele întâmplate. În mintea lui încolţeşte acum un plan pentru dezrobirea patriei sale.

ACTUL III

Pe malul Nilului, Amneris este întâmpinată de marele preot care o conduce spre templul lui Isis, unde îşi va petrece noaptea dinaintea nuntii. Aida îşi aşteaptă iubitul plină de nelinişte. Amonasro, care şi-a dat seama de iubirea ei faţă de Radames, o sfătuieşte să-i ceară acestuia să-i dezvăluie pe ce drum va porni armata egipteană împotriva poporului etiopian care se înarmează din nou. La început, Aida refuză, dar cedează când tatăl o convinge că în mâinile ei stă salvarea poporului etiopian. În timp ce Amonasro se ascunde, Radames isi face energic apariţia. Aida ii potoleşte elanul aminţindu-i că este aşteptat de Amneris. El işi destăinuie cu pasiune iubirea şi ii promite ca atunci când armata egipteană va serba din nou victoria, va cere regelui să permita căsătoria lor. Aida il convinge insă că singura scăpare ar fi să fugă impreună în ţara ei. La intrebarea Aidei pe ce drum trebuie sa meargă spre a evita trupele egiptene, Radames indică defileul de la Nepata. Amonasro, care a auzit tot, apare şi işi dezvăluie identitatea. Acesta inţelege că, fără voia lui, şi-a trădat patria. Chiar atunci Amneris, impreună cu Ramfis, ies din templu şi ii surprind. Amonasro ridică pumnalul asupra lui Amneris, dar Radames il dezarmează şi, în vreme ce Aida şi tatăl ei fug, se predă marelui preot, luând vina asupra sa.

ACTUL IV

Radames, considerat trădător, va fi judecat de preoti. Amneris, care il iubeşte incă, va incerca să-l scape făgăduindu-i să obţină iertarea faraonului şi cerându-i, în schimb, să o uite pe Aida. Radames ii respinge propunerea. Preoţii il osândesc să fie ingropat de viu, sub altarul marelui zeu. În disperare, Amneris blestemă casta infamă a preoţilor, invocând urgia cerească să cadă asupra lor. Închis în mormântul sau, Radames işi indreaptă ultimele gânduri spre Aida. Deodată, din intuneric, zăreşte o siluetă. Aflând de condamnare, Aida a pătruns în mormânt, inaintea lui. Acum vor muri impreună. În vreme ce preotesele işi psalmodiază cântecul, Amneris rosteşte trista rugăciune a morţilor.

(sursa: wikipedia)

Aici puteţi găsi libretul operei.

Roluri

Rol Tipul vocii
Aida, o printesa etiopiana soprana
Regele Egiptului bass
Amneris, fiica Regelui mezzo-soprano
Radames, Capitanul Garzilor tenor
Amonasro, Regele Etiopiei bariton
Ramfis, mare Preot bass
Un mesager tenor
Vocea unei Preotese soprano
Preoti, preotese, ministri, capitani, soldati, oficiali, etiopieni,
sclavi si prizonieri, egipteni, animale

Preludio

Ramfis Sî, corre voce che l’Etiope

Radamès Se quel guerrier io fossi!

Amneris, Radamès Quale insolita gioia

Amneris Ei si turba

Orchestra Allegro sostenuto – Io stesso movimento

Il Re Alta cagion v’aduna

Il Re Or di Vulcano al tempio

Aida Ritorna vincitor!

Aida I sacri nomi di padre

Sacerdotessa Possente, possente Fthà

Danza sacra delle Sacerdotesse

Ramfis Mortal, diletto ai Numi

Ramfis Nume, custode e vindice

Introduzione

Schiave Chi mai fra gl’inni e i plausi

Danza di piccoli schiavi mori

Schiavi Vieni, sul crin ti piovano

Amneris Silenzio! Aida verso noi s’avanza

Amneris, Aida Fu la sorte

Aida, Amneris Peità ti prenda del mio dolor

Aida, Amneris, Coro Su! Del Nilo al sacro lido

Aida Numi, pietà del mio martir

Popolo Gloria all’Egitto, ad Iside

Marcia

Ballabile

Popolo Vieni, o guerriero vindice

Il Re, Radamès, Ramfis Salvator della patria, io ti saluto

Aida Che veggio!… Egli!… Mio padre!

Amonasro Suo padre. Anch’io pugnai

Aida, Schiave, Prigionieri Ma tu, Re, tu signore possente

Radamès, Il Re, Amneris, Ramfis O Re, pei sacri Numi

Il Re, Popolo Gloria all’Egitto

Introduzione – Sacerdotesse, Sacerdoti O tu che sei d’Osiride

Ramfis, Amneris, Sacerdotesse, Sacerdoti Vieni d’Iside al tempio

Aida_ Qui Radamès verrà!

Aida, Amonasro Ciel! Mio padre!

Amonasro, Aida Su, dunque! Sorgete egizie coorti!

Aida Pietà! Pietà, padre

Radamès, Aida Pur ti riveggo, mia dolce Aida

Radamès Nel fiero anelito di nuova guerra

Aida, Radamès Nè d’Amneris paventi il vindice furor

Aida_ Fuggiam gil ardori inospiti

Radamès, Aida Sovra una terra estrania teco fuggir dovrei!

Radamès Ah no! Fuggiamo!

Aida, Radamès Nella terra avventurata de’ miei padri

Aida, Radamès, Amonasro Ma dimmi, per qual via

Amneris, Aida, Amonasro Traditor! … La mia rival!

Amneris L’aborrita rivale a me sfuggia

Radamès Di mie discolpe i giudici

Amneris, Radamès Morire! Ah, tu dêi vivere!

Amneris Chi ti salva, sciagurato

Radamès, Amneris È la morte un ben supremo

Amneris Ohimè … morir mi sento!

Radamès La fatal pietra sovra me si chiuse

Aida Presago il core della tua condanna

Radamès Morir! Sì pura e bella!

Aida Vedi … di morte l’angelo radiante a noi s’appressa!

Sacerdotesse Immenso Fthà

Aida, Radamès O terra, addio


aida-si-recviemul-1

aida-si-recviemul-2

aida-si-recviemul-3

aida-si-recviemul-4

aida-si-recviemul-5

aida-si-recviemul-6
aida-si-recviemul-7aida-si-recviemul-8
aida-si-recviemul-9
aida-si-recviemul-10
aida-si-recviemul-11
aida-si-recviemul-12
aida-si-recviemul-13
aida-si-recviemul-14
aida-si-recviemul-15aida-si-recviemul-16

(sursa: L. SOLOVŢOVA – Verdi)