Bărbierul din Sevilia este o operă bufă scrisă de Gioachino Rossini (Muzica) şi Cesare Sterbini (Libretul, după comedia omonimă a lui Beaumarchais). Piesa a avut premiera la data de 20 februarie 1816 la „Teatro Argentina” din Roma, în limba italiană. Bărbierul din Sevilia, cu numele orginal „Il Barbiere di Siviglia ossia l’inutile precauzione” este o operă în trei acte, avându-l pe Figaro ca figură centrală. În unele situaţii, actul întâi şi al doilea se interpretează fără pauză, şi sunt luate drept primul act, iar al treilea drept al doilea act. Alte personaje, la fel de importante, sunt Rosina, Don Basilio, Doctorul Bartolo şi Contele Almaviva. Personajele secundare sunt Bertha, Fiorello. Acţiunea se petrece in Sevilia, la jumătatea secolului al 18-lea. Cum spuneam aceasta operă a fost inspirata din nuvela lui Beaumarchais cu acelaşi nume. Opera are ca părţi remarcabile următoarele Arii… * Largo al factotum – Figaro (bariton). * Una voce poco fa – Rosina (mezzosoprană). * Ecco ridente in ciello – Contele Almaviva (tenor). * La calunnia – Don Basilio (bas) * A un dottor de la mia sorte – Doctor Bartolo (bariton) * Dunque io son, tu non m’inganni – Rosina, Figaro * All’idea di quel metallo – Almaviva, Figaro Iată acţiunea operei! Actul I: Strada Doctorului Bartolo, dis-de-dimineaţă Contele Almaviva, descendent dintr-o familie nobila, s-a îndrăgostit, de la distanţă de frumoasa Rosina, în timp ce ea se afla în vizită la Madrid. Deghizat drept un student sărac el o urmăreşte la Sevilla.
Opera se deschide cu un grup de muzicieni, sub îndrumarea unui servitor al contelui, Fiorello. Ei sunt angajaţi să acompanieze o serenadă pe care Contele i-o adresează frumoasei Rosina. Cântecul său nu-şi atinge însă efectul, cu toate acestea muzicanţii sunt generos plătiţi. Muzicanţii îl acoperă pe Almaviva cu mulţumiri şi îl părăsesc cu greutate. Auzind pe cineva venind, contele se retrage.
Contele Almaviva
Muzicanţi
Figaro soseşte cântând diferite aprecieri laudative la adresa sa. Contele este încântat, pentru că este sigur că Figaro, cu isteţimea sa de fost slujitor, va putea să-l ajute. Contele îi explică faptul că s-a îndrăgostit de Rosina, dar că doreşte să afle dacă este, la rândul lui, iubit pentru ceea ce este şi nu pentru rangul lui şi de aceea joacă rolul unui oarecare Lindoro. El îi cere lui Figaro să-l ajute prin oferirea unei şanse de a se întâlni cu Rosina. Figaro îi răspunde că va fi o sarcină foarte uşoare de vreme ce este bărbierului lui Bartolo şi are acces liber în casă.
Figaro
Rosina apare pe balcon şi lasă să cadă un bilet admiratorului necunoscut. Bartolo o trage înapoi în casă declarându-şi intenţia de a o căsători în ziua următoare. Contele îi cânta o altă serenadă iar Figaro pune la cale un plan: Almaviva se va deghiza într-un un soldat beat şi va fi cazat în casa lui Bartolo cu un document fals de cartiruire. Încântaţi, cei doi conspiratori pun în graba în mişcare planul stabilit.
Rosina
Bartolo Act II : Biroul Doctorului Bartolo Singură, în biroul doctorului Bartolo, Rosina încheie o scrisoare către Lindoro. Figaro intră şi se ascunde atunci când Bartolo intră. Doctorul este însoţit de partenerul să Don Basilio, un intrigant fără nici un principiu, care apare ca profesorul de canto la Rosinei. Basilio aduce la cunoştinţă că domnul conte Almaviva pe care îl suspectează că este interesat de Rosina Basilio, a sosit în Sivilia şi propune să-l discrediteze cu bârfe maliţioase. Dimpotrivă Bartolo preferă o acţiune imediată şi un contract marital imediat. Figaro şi Rosina sunt în sfârşit singuri. Rosina doreşte să ştie mai multe despre străinul care i-a dedicat serenada. Figaro îi spune că este un student sărac, dar care este îndrăgostit până peste cap de ea. Rosina este încântată să afle că admiratorul ei va veni în vizită şi îi înmânează o scrisoare lui Figaro pentru a o da contelui. Bartolo se întoarce şi este suspicios. Bănuieşte că Rosina a scris o scrisoare şi îşi vede periclitat jurământul de a o veghea zi şi noapte pentru a-i garanta inocenţa.
Contele Almaviva soseşte deghizat în soldat beat. O ceartă serioasă cu Bartolo permite contelui să schimbe câteva priviri pe ascuns cu iubita sa. Încercările lui Figaro de a calma situaţia sunt ineficiente şi până la urmă totul se termină prin venirea poliţiei. Ofiţerul de poliţie este pe cale să-l aresteze pe conte, dar dă înapoi în momentul când contele îi dezvăluie în secret identitatea sa. Urmează o explozie de confuzie cauzată de schimbarea inexplicabilă a comportamentului poliţistului.
Don Basilio 
Contele jucând rolul de soldat beat Actul III: Camera de muzică
Almaviva se reîntoarce, travestit în maestru de muzică, pentru a-l înlocui pe Basilio, bolnav. Ca să câştige încrederea Rosinei, îi da acesteia un bilet (din partea lui Almaviva). În timpul lecţiei, cei doi îndragostiţi, sub ochii lui Bartolo, îşi marturisesc iubirea. Intrarea neaşteptată a lui Don Basilio riscă să răstoarne toate planurile, înfuriindu-l pe Bartolo, care îşi dă seama că a fost păcălit. Bătrânelul a trimis după notar, ca să urgenteze căsătoria cu pupila sa, convingând-o pe Rosina ca Lindoro nu este decât un mijloc al lui Almaviva. Începe furtuna şi, găsind un moment prielnic, Figaro şi contele vin să o ia pe Rosina. El refuză să-i urmeze, dar Almaviva îşi dezvăluie adevărata identitate. Basilio este de acord, contra unui „cadou”,să le slujească drept martor, iar Bartolo, odată ce i-a trecut supărarea, acceptă situaţia, cu atât mai mult, cu cât îl va consola zestrea fetei.
Rosina
(sursa: wkipedia şi http://www.wbopera.org)
(sursa: George Sbîrcea – Rossini) Libretto
Caiet de muzică clasică 